facut de Flavius.

P.S. i’m Lavinia

1. În ce fel de animal ai vrea să te reîncarnezi?
O vulpe.

2. Ce apreciezi cel mai mult la o persoană?
Apreciez o persoana cu caracter.

3. Care-i culoarea preferată pentru haine?
Verde si maro inchis. Ma simt cel mai bine in aceste doua culori, de preferat combinate.

4. O călătorie pe care ai vrea să o faci şi ţara pe care ai vrea să o vizitezi?
As vrea sa fac o calatorie in Germania, din curiozitate.

5. Citatul/zicala preferată:
“Totul este relativ.”

6. Ce ţi-ar plăcea cel mai mult să faci?
Sa scriu o carte.

7. Dacă nu ai face ceea ce faci în fiecare zi, cu ce altceva ai dori să-ţi umpli timpul?
Citit, navigat pe internet, scris ceva nou pentru dosarul de texte.
later edit: cursuri de dans, mers la o biblioteca mare pentru orele de lectura.

sursa: http://www.gandul.info

Totusi, trebuie sa precizez ca superficialitatea cu care unii oameni trateaza acest subiect imi provoaca o sila cat se poate de autentica. Pentru majoritatea oamenilor, realitatea se limiteaza la simturile fizice. Isi doresc sa manance, sa bea, sa isi satisfaca dorintele sexuale. Pe langa dorintele fizice, cea mai intalnita aspiratie este aceea de a fi iubit macar o data in viata.
Totusi, cum sa descoperi dragostea adevarata in timpul vietii daca daruiesti cele mai frumoase cuvinte cand nu trebuie si cui nu trebuie? Daca la nici 16 ani iti complici viata cu iubiri stupide, indragosteli superficiale si lipsite de scanteia de intensitate, de profunzime, a iubirii adevarate?
Ne nastem prosti si murim si mai prosti.
Atunci cand ne nastem, suntem puri. In copilarie, avem o capacitate mare de “absorbtie” a cunoasterii. Cu cat ne maturizam, cu atat aceasta capacitate dispare, puritatea devenind o simpla iluzie.
Murim fara sa cunoastem, cu atat de multe intrebari fara raspuns incat in cele din urma renuntam la a le mai lua in seama.

Cine reuseste sa cunoasca macar o bucata din realitatea ce il inconjoara in decursul vietii?
Cine reuseste sa lase ceva cu adevarat pretios in urma, pecetea existentei sale?
Cine reuseste sa gaseasca raspuns la intrebarile sale?

Extrem de putini.

Sunt numiti eretici pentru ca lupta pentru credinta lor, lupta pentru farama de adevar pe care au reusit sa o prinda in maini.
Sunt ucisi ca martiri, pentru ca oamenii pe care acestia incearca sa ii trezeasca la realitate refuza sa traiasca.
Mor ca niste anonimi, tristi si singuri.

Nu poti trai in ignoranta.
Nu poti spune ca existi cu adevarat intr-o lume de care esti total deconectat, neintelegand nimic din ea.

Sensul vietii este sa atingi punctul tau maxim. Sa te lupti pentru credinta ta, pentru dragostea ta, pentru ideile tale si pentru realitatea ta. Pentru ceilalti, pentru tine. Pentru real si pentru abstract.

Sa traiesti in minciuna inseamna sa fi un mort viu.
Sa fi mort intelectual, mort sufletesc, mort spiritual.
Cum sa traiesti cand esti mort?

Atatea lucruri isi pierd sensul. Adevarul a devenit ceva ascuns, rusinos, de care trebuie sa scapi. Dragostea a devenit aproape palpabila, fiind vanduta fara scrupule. Chiar si viata a devenit o simpla distractie.

Asa-zisa distractie spala creierii oamenilor. Spiritualitatea dispare fiind acoperita de superficialitate.

Sensul vietii este sa traiesti, dar foarte putini o fac.

__________________

tin sa precizez ca acest text este citat dintr-o postare a mea de pe un forum.